Muza

Iată-ne din nou aici! În interiorul celor patru pereți. Cu toate acestea, mintea mea străbate orice obstacol și ajunge la tine. Acum câteva clipe am aprins chiar și lumânarea, deoarece în această revărsare de esență de Zeiță, ar fi nedrept să ratez Divinul.

Așa că am început pagina cu un creion, însă înainte ca vârful lui să atingă hârtia, m-am schimbat și am ales ceva de neșters, precum prezența ta în gândurile mele.

Te vei întreba, în mod firesc, cum ceva eteric și intangibil te poate înconjura în mijlocul nopții, într-o cameră mică. Ei bine, nu știu, dar pot să-ți spun câteva dintre lucrurile care mă chinuie. Dar înainte de a vă întreba, stați și ascultați. E un pic cam brusc, dar credeți-mă, o să îți placă.

În toate aceste zile sunt și poate că voi mai fi stresată încă o vreme. Trebuie să recunosc că din nou mă aflu la o răscruce de drumuri, dar spre deosebire de celelalte dăți... nu știu unde mă va duce! În fiecare zi, deși sunt calm, rămân mereu în alertă. Deși agitat , nu mă abat de la obiectivul meu. Chiar dacă în jurul meu se desfășoară o cursă intensă, există întotdeauna o distracție de 5 minute de la tensiune. Cum este posibil acest lucru, poate te întrebi. Te mint... dar îți pot desena!

Acolo, în ceața emoțiilor intense și furtunoase... gândul îngheață... tu iei mereu o formă într-o clipă din cele multe pe care le-am întâlnit. Uneori dulce și plină de bucurie... alteori serioasă și robustă. Dar în momentul în care imaginea se duce să se materializeze ... puf! Nu mai ești acolo! Asta mă înnebunește de mic copil! Mă faci să te caut de fiecare dată tot mai mult, neîncetat în nebunia mea.

Dar nu vreau să te superi... pentru că nu-ți știu numele. Înțelegi că dacă l-aș ști, te-aș chema. Oricum! Sunt sigur că ești aproape! Îți pot vedea ochii de aproape! Mari, verzi și plini de viață! Îți simt privirea de multe ori! Chiar dacă te joci de-a v-ați ascunselea... nu crezi că știu că ești acolo?

Am crezut că te-am găsit. Chiar am crezut asta! Dar acum te-am înțeles! Aștepți momentul în care îmi voi întoarce spatele... voi pleca... și vei striga "uf, libertate!" Atunci te vei dezvălui pe tine și darurile pe care le-ai ținut ascunse atâta timp.

Ascultă-mă... am un sfat pentru tine. Piața este întunecată și am ajuns deja la cafenea... Poate că dacă mă întorc nu te voi mai putea vedea... cât mai poate lumina un biet stâlp?

Am vrut să știi că m-am schimbat. Nu mai sunt copilul care se uita la dealuri. Acum mă bucur că le-am traversat și am văzut pădurile, fiarele sălbatice. Am gustat dulceața fructelor, am simțit mirosul venirii primăverii și m-am răcorit de la izvoarele pe care le-am găsit. La fiare am crezut că te-am pierdut, la flori că mă eviți... și când am ajuns la izvoare... nu te-am mai văzut.

Dar sunt sigur că vom fi împreună. Pe un munte sunt multe cărări... sunt sigur că am uitat una. Dar se pare că tu nu... Încă mă mai chemi...