Vară, caldă umedă și mai ales însorită și optimism. În cele mai multe cazuri această perioadă servește ca factor liniștitor pentru tensiunile
din zilele anului, dar în altele este o scurtă pauză pentru o totala revizuire .Fără îndoială, clima și starea de spirit pe care o aduce anotimpul respectiv
este favorabilă pentru ambele situații mai sus menționate.
Știm cu toții ce se întâmplă în primul caz. Alegem, colectiv sau
individual un peisaj plăcut si adaptat așteptărilor noastre, ne întocmim bugetul, adunăm cât mai multe
fețe (sau pur și simplu preferatele
noastre) și ne îndreptăm spre distracție necunoscută, misterioasă, cu scopul final al reîncărcării noastre mentale și fizice.
Acum, desigur, ce se întâmplă în al doilea caz? Procesul
necesită încetarea acțiunilor anterioare, dar, în același timp, este adesea
urmată de izolarea noastră parțială. În acest caz particular, mai multă importanță are reorganizarea psihica și nu atât reîncărcarea, întrucât aceasta din urmă vine ca un sentiment însoțitor după ce saturația este atinsă. Dar nu in totdeauna.
Desigur! Nu orice proces are succes, nu este structurat sau chiar mai rău, neplăcut
față a integrității ego-ului nostru.
Desigur, în acest caz aș dori să mă opresc mai mult asupra surprizelor unei situații. Ca oameni obișnuiți nu am putea estima niciodată rezultatul tuturor situațiilor, dar doar într-o măsură satisfăcătoare, prin experiențele personale. Cu toate acestea, există întotdeauna tendința de a scară, cel puțin conceptual, să tindem spre eșecul nostru sau să spunem ghinion. Un mecanism
de apărare cu adevărat magic. Mai întâi te pregătește pentru ce e mai rău, deci, se aprinde o scânteie de îndoială și suntem nevoiți să ne pregătim cu
alternative. Ulterior, eșuând scenariului pesimist ajungem să fim mai fericiți și mai împliniți.
Rezultatul acestor surprize sunt adesea persoanele și nu situațiile, pentru că nu de multe ori ne identificăm personalitățile pe care le-am întâlnit în viața noastră prin amintiri,
sentimente și situații. Instantaneu ramai fără cuvinte, nu crezi in ceea ce trăiești, speranța se întoarce, ochii strălucesc, ca să poți iubi încet încet, din nou ce ai
crezut că s-a pierdut.
Desigur, acești oameni sunt puțini și, oricât de ciudat ar suna, înainte de a se întoarce au avut și ei, la rândul lor, un mic proces
de socoteală. Dar cum funcționează conexiunea? Fără să ne așteptăm, uneori devenim un
catalizator în socoteală unui om. În acest caz, chir dacă
nu suntem fericiți cu revizuirea noastră, nevrând, am făcut ceva bun. Această mică surpriză este forța motrice să ,mergi mai departe și prin trecerea vremurilor sa reprezinți un punct de răscruce a unei vieți.