Bună seara din nou, dulce făptură a mea! Cum de s-a întâmplat... tocmai ce
mi-am schimbat cerneala. Ca întotdeauna, rămânând singur cu gândurile mele, am
călătorit din nou să găsesc forma ta, în ceața pe care toți o numim „gânduri”.
Probabil te întrebi, desigur, „dar ce mai vrea iar nebunul acesta?” și,
într-adevăr, nebunia mea se învârte acum în jurul ultimelor întâmplări. De data
aceasta, am reușit să găsesc adăpost în compania ta pentru că și apele mele
s-au liniștit. Pot să te vizitez doar în momente de pace... doar atunci îți pot
da forma care ți se cuvine.
Care e diferența față de alte dăți, ai să mă întrebi? Ei bine... de data
asta mi-am amintit cum e să deschizi uși doar cu mâinile tale. După mult timp,
m-am simțit din nou mândru, în urma unei lupte grele. Instinctul m-a condus din
nou către tine. Nu te grăbi să mă judeci, însă... pentru că și tu te-ai
schimbat. Da! În seara asta ți-am văzut chipul! Încet, încet, forma ta devine
tot mai clară! Un chip curat, cu piele albă ca zăpada și moale ca bumbacul.
Ochii tăi atât de transparenți încât aproape pot să-ți citesc sufletul. Părul
tău din fire de aur reflectă căldura soarelui și devotamentul tău. Ah, să nu mă
concentrez însă pe frumusețea ta. Nu de alta... dar dacă mă lași să vorbesc
până mâine... o să profit din plin de asta.
Ceea ce m-a făcut fericit, dar și m-a pus pe gânduri, este
conștientizarea... Ești tot ce mi-am dorit în tinerețea mea, la 18 ani. Când
sentimentele erau mai rapide decât viața. Când, în mijlocul schimbărilor fizice
și sufletești violente, în cea mai invulnerabilă perioadă a mea... te doream ca
o prezență angelică lângă mine. Chiar și atunci căutam pacea...
Totuși... în momentul în care am vrut să-ți mângâi chipul, am văzut palma
mea aspră și mi-am retras mâna, ca să nu te rănesc... M-ai privit nedumerită și
ți-am zâmbit... În acel moment, prin ochii tăi, am văzut propriul meu zâmbet,
care nu mai era atât de întunecat. Ai încercat să-mi prinzi mâna cu un gest
plin de compasiune... și am văzut rănile care nu m-au părăsit încă...
Atâtea gânduri... atâtea sentimente... dar nu îmi voi lua privirea de la
tine... și ceva îmi spune că nici tu nu. Asta am venit să-ți cer, deci...
Rămâi...
Δεν υπάρχουν σχόλια:
Δημοσίευση σχολίου